Masivul Cozia se înalţă pe stânga râului Olt, în dreptul staţiunii balneoclimaterice Călimăneşti şi reprezintă o asociere de culmi aproape radiale ce se desprind din Vârful Cozia (Ciuha Mare) alcătuind un masiv unitar, un monolit stâncos, în partea central-sudică a Carpaţilor Meridionali.
Este limitat în nord de Depresiunea Loviştei, în est de râul Topolog, în sud de dealurile subcarpatice ale depresiunii Jiblea-Călimăneşti şi în vest de râul Olt. Între aceste limite masivul atinge altitudini ca: Vârful Cozia (Ciuha Mare) 1667 m, Vârful Ciuha Mică 1627 m, Vârful Durduc 1504 m şi Vârful Bulzu 1565 m.
Masivul Cozia se prezintă că o cută anticlinală, cu o serie de cute secundare pe flancul sudic. Din punct de vedere geologic, Masivul Cozia are o structură interesantă. În realitate, aparţine zonei şisturilor cristaline ale Carpaţilor Meridionali, iar depresiunile la marginea masivului sunt alcătuite atât înspre sud cât şi înspre est, pe suprafeţe apreciabile din roci terţiare, dar totuşi cea mai mare parte a regiunii centrale a Coziei este alcătuită din grano-gnaise cu ochiuri mari de microclin, aşa zisul gnais de Cozia.
Geologia masivului a ajutat să se formeze aici obiective turistice naturale specific Coziei: chei/defilee ca Defileul Oltului; zone stâncoase: Poarta de Piartă, Pietrele Roşiei, Poarta Stânişoarei, Prăpastia Gardului, Grădina Zmeilor, Muchia Foarfecii; cascade: Cascada Gardului, Cascada Urzicii. Tot în masiv şi în jurul masivului au găsit loc mănăstiri ortodoxe ca: Mănăstirea Intrarea Maicii Domnului în Biserică (Mănăstirea Turnu), Mănăstirea Mare Mucenic Gheorghe (Mănăstirea Stânişoara), Mănăstirea Sfânta Treime (Mănăstirea Cozia), Schitul Naşterea Sf. Ioan Botezătorul (Schitul Cozia Veche).
