Munții Banatului reprezintă subdiviziunea sudică a Carpaților Occidentali. Sunt delimitați de Defileul Dunării la sud, Culoarul Timiș-Cerna la est, Câmpia Lugojului la nord și o succesiune de dealuri la vest. În zonă există un relief muntos cu păduri de conifere. Altitudinile medii sunt sub 1.000 m, iar altitudinile cele mai mari sunt în Munții Semenic (Vârful Piatra Goznei) și Munții Almăjului (Vârful Svinecea Mare). Munții Banatului sunt formați în mod predominant din șisturi cristaline la care se adaugă calcare, fliș și roci vulcanice.
Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: peșteri (Peștera Comarnic), chei (Cheile Minișului, Cheile Nerei, Cheile Carașului), cursuri subterane, izvoare carstice, văi seci. Pe fliș se dezvoltă forme de relief structural, iar pe șisturile cristaline s-au conservat formele de modelare ciclică (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decât în Carpații Meridionali. În partea de vest și nord, Munții Banatului sunt mărginiți de o bordură deluroasă formată din strate sedimentare friabile (depuneri submarine și litorale din timpul pliocenului) cvasiorizontale și acumulări de pietrișuri și nisipuri piemontane. Partea centrală o constituie Munții Semenicului, mai înalți, cu platforme largi pe culmi și văi adânci pe margini. Zona de izvoare ale Bârzavei, Nerei și Timișului a constituit o regiune cu vechi așezări permanente situate la altitudine. Spre deosebire de Munții Semenic, alcătuiți din șisturi cristaline, Munții Aninei, situați spre vest, în continuarea acestora, au o structură și petrografie foarte complicate, în care calcarele ocupă suprafețe importante și dau forme reprezentative. La sud de zona Semenic-Anina se dezvoltă, pe Valea Nerei, Depresiunea Almăjului (Bozovici), o depresiune intramontană ca poziție; în sudul acesteia, Munții Almăjului, mai înalți, au la interferența cu Dunărea un relief spectaculos, îndeosebi în zona Cazanelor. Fâșia calcaroasă este continuată din Munții Aninei în Munții Locvei, iar la intersecția ei cu Valea Nerei s-au dezvoltat Cheile Nerei. Munții Banatului continuă spre nord-vest, dincolo de Depresiunea Caraș-Ezeriș (pe valea râului Caraș) cu Munții Dognecei, mai joși (615 m) și „înecați” în sedimente. Clima este temperată cu influenţe mediteraneene.
Toate traseele au fost parcurse pe teren cu GPS-ul. Acestea sunt descrise în detaliu în limbile română şi engleză, unele trasee având ataşate imagini reprezentative. Fiecare traseu are o casetă tehnică conţinând: ruta traseului verificat pe teren, profilul cu punctele de reper mai importante, date referitoare la dificultate, lungime, urcuş total, coborâre totală etc. Harta conţine şi un caroiaj UTM, un sistem de coordonate metric, fiind util în măsurarea rapidă a distanţelor pe hartă. Umbrirea şi curbele de nivel scot în evidenţă relieful, uşurând orientarea.
Toate traseele (track-urile) şi unele puncte de interes (waypoint-uri) vor fi descărcabile de pe website-ul www.muntii-nostri.ro.
Să vă bucuraţi de această hartă, sus pe culmile însorite ale Munţilor Banat.