Activități de PRIMĂVARĂ pentru PICI-VOINICI

Cheile Turzii sunt o rezervaţie naturală complexă, înfiinţată în 1938. Pe un teritoriu relativ restrâns (324 ha) sunt adăposttite importante valori de ordin ştiinţific (botanic, zoologic, ecologic, geologic, speologic) istoric şi peisagistic. Există mai multe variante de acces spre rezervaţie. Varianta rutieră cea mai utilizată este localitatea Mihai Viteazu pe DJ103L prin localitatea Cheia, pe unde se ajunge până la platoul din apropierea cabanei turistice. O altă variantă de acces este DJ107L pe ruta Turda – Petreştii de Jos.

Rezervaţia este situată în partea centrală a Culmii Petreştilor si are o lungime de 1270 m şi o diferenţă de nivel de aproximativ 320 m. Cheile au luat naştere ca urmare a activităţii de eroziune a pârâului Hăşdate. Relieful, format pe calcare jurasice, a dat naştere unui peisaj carstic de o rară salbaticie: stânci înalte şi abrupte, pereţi verticali, creste ascuţite, turnuri de piatră, vâlcele pietroase, grohotişuri (zuruşuri – în limbajul locului), peşteri si doline.

Rezervaţia se remarcă printr-o diversitate biologică foarte ridicată raportată la suprafaţa relativ restrânsă. În anii 1930 profesorul Erasmus Nyaradi a identificat şi a descris 970 de specii de plante, dintre care amintim usturoiul sălbatic (Allium obliquum), piciorul cocoşului, odoleanul, omagul, stânjenelul (Iris aphilla şi Iris humilis), frăsinelul (Dictamnus albus), vulturica, scoruşul (Sorbus dacica), liliacul ardelenesc (Syringa josikea), capul şarpelui (Echium russicum), etc.

Speciile de animale mai importante din punct de vedere stiinţific sunt: Aquila chrysaetos (acvila de stâncă), Lullula arborea (ciocârlia de pădure), Pernis apivorus (viespar), mai multe specii de lilieci ocrotite prin lege, specii rare de fluturi, peşti, reptile şi mamifere (vulpea, mistreţul, iepuri, căprioara, veveriţa)

În Cheile Turzii sunt aproximativ 60 de peşteri, firide sau arcade, de dimensiuni mici (8 depăşesc 20 m, cea mai mare atingând 120 m – Peştera Ungurească). Alte peşteri: Cetăţeaua Mare şi Cetăţeaua Mică (în vecinătatea Podului 4), Şura lui Balica, Filimon, Feciorilor, Calăştur, Grota Sanşil, Grota lui Hili, Firida lui Anton Cheile Turzii reprezintă una din zonele importante din ţara pentru practicarea alpinismului, a sporturilor montane, orientare turistică şi activităţi educative şi recreative.

Cheile Borzeştilor (numite şi Cheile Berchişului) sunt a treia cheie săpată în culmea Petreşti şi se găsesc la sud-vest de Cheile Turzii, pe teritoriul comunei Iara. Ele au fost declarate zonă naturală protejată de importanţă judeţeană în 1994. Accesul se face de la cabana Buru sau din satul Borzeşti, pe noul drum ce duce la Gura Jigăului, la capătul din amonte al cheilor.

Cheile Borzeşti sunt reprezentative, deoarece sunt singurele chei din Munţii Apuseni care au fost sculptate în două sensuri, schimbandu-şi în timp, atât nivelul de bază, cat şi colectorul. Iniţial apele se scurgeau către golful Borzeştilor care funcţiona ca o zonă de convergenţă hidrografică, limita fiind spre sud la Culmea Petreşti. Ulterior, afluentul Arieşului a străpuns culmea Petreşti şi pas cu pas a captat apele spre Arieş.

Cheile au versanţi împăduriţi, motiv pentru care, din punct de vedere educativ, habitatul forestier este foarte important. Rezervaţia se află în domeniul pădurii de fag (Fagus sylvatica) în amestec cu gorun (Quercus petraea). În perimetrul rezervaţiei pot fi întâlnite diferite specii de plante cu caracter endemic, specifice habitatelor forestiere si stâncariilor calcaroase (la izvoare). Cheile Borzeştilor oferă condiţii bune de vieţuire multor mamifere, (vulpea, lupul, bursucul, mistreţul, căprioara) dar şi numeroaselor specii de păsări, reptile şi insecte.

Cheile au pereţi de înălţimi mici, dar prezintă două sectoare sălbatice (cascadele inferioare şi cascadele superioare), foarte interesante, cu succesiuni de cascade, săritori şi marmite de mari dimensiuni.

Marcajul turistic triunghi roşu evită aceste porţiuni, greu accesibile la ape mari, pentru a căror vizitare trebuie să mergem chiar pe albia pârâului, sărind din piatră în piatră. Viztarea cheilor prin albia râului este recomandată în zilele călduroase, echipaţi corespunzător.

Cetatea Colțești (Cetatea Trascăului, în maghiară Torockóvár) este situată la vest de satul Colțești și la 5 km de comuna Rimetea. A fost construită în jurul anilor 1296 de subvoievodul Thoroczkay din Colțești, ca cetate locuibilă și cetate de refugiu. A fost ridicată cu premeditare pe un vârf calcaros, în urma invaziei tătare (mongole) din anul 1241, când au fost produse pagube însemnate localităților Rimetea și Colțești. Pe turnul nordic, înalt de aproximativ 20 m, se păstrează o inscripție care mentionează că familia Thoroczkay a construit castelul în secolul XIII.

În anul 1470 cetatea a fost confiscată de regele Matei Corvin si dată voievodului Transilvaniei. În 1510 a revenit nobililor de Trascău (Thoroczkay), iar în 1514 a fost devastată de țăranii conduși de Gheorghe Doja. Opunându-se anexării Transilvaniei de către Casa de Austria (Habsburg) in cadrul revoltei Curutilor, familia nobililor de Trascău (Thoroczkay) a fost eliminată de pe scena istoriei, odată cu cetatea lor, distrusă în anul 1713 de către trupele imperiale austriece conduse de generalul Tiege (Lobonti).

Azi se mai păstrează o bună parte din zidurile incintei și cele două turnuri laterale.