3 idei de drumeții, prin Masivul Bedeleu

Masivul Bedeleu se află pe valea Arieşului și se întinde spre sud până la valea Râmeţului, pe o lungime de aproape 25 km. Stâncile Bedeleului veghează asupra așezărilor cuibărite pe firul văilor. Rând pe rând, satele se înșiră sub munte: Vidolm, Ocoliș, Lunca Arieșului, Poșaga și Sălciua.

Relieful se prezintă sub forma unui platou calcaros, cu un șir de culmi cu vârfuri rotunjite, separate între ele de văi seci și doline, situate la altitudini ridicate (între 900 şi 1100 m).

Limita vestică şi nordică prezină un abrupt puternic înclinat către râul Arieș, cu o diferență de nivel cuprinsă între 600 și 800 m. În partea superioară a abruptului, calcarul apare la suprafață, iar pereţii şi turnurile de calcar ating în unele locuri înălţimi de peste 150 – 250 m, fiind despărţiţi de hornuri și jgheaburi abrupte.

Abruptul și masivul Bedeleu sunt puse sub protecţie şi conservare în cadrul siturilor Natura 2000 Trascău.


1. O zi pe la Vidolm și Lunca Arieșului

Laricetul Vidolm

Padurea de larice de la Vidolm, reprezintă o rezervaţie forestiera cu aspectul unui arboret natural. Rezervaţia se află la marginea nord-vestică a Masivului Bedeleu, la altitudinea cuprinsă între 850 – 1250m şi ocupă o suprafaţă de 45 ha.
Încă din anul 1969 acest areal a fost pus sub protecţie datorită prezenţei arborilor seculari de zadă, cu înălţimi de 35-40 m înălţime, unicul conifer cu frunze căzătoare din Europa. Arboretul furnizează seminţe pentru cultivarea laricetului în diferite locuri din ţară.

Vârful Ugerului

Vârful Ugerului este situat la o altidudine de peste 1250 m și este cel mai înalt punct partea de nord a Bedeleului.

Relieful se prezintă sub forma unui platou ondulat, flancat pe larterale de abrupturi stâncoase impresionante. De aici avem o priveliște extraordinară asupra Văii Arieșului (cu localitățile Ocoliș, Lunca Arieșului și Vidolm) și spre amfiteatrul stâncos Scărița Belioara, Cheile Poșegii și Cheile Runcului.

La baza abruptului nord-vestic se află rezervația de larice de la Vidolm.

Piatra cu Urdă - vârful Cireșului

Secțiunea cuprinsă între vârful Piatra cu Urdă și vârful Cireșului, se prezintă sub forma unei creste împădurite, îngustă și accidentată, strapunsă pe alocuri de formatiuni calcaroase.

Traseul este nemarcat, iar parcurgerea nu este recomandata fără un bun cunoscător al locurilor !

Trasee marcate recomandate:



Echipamente și accesorii pentru excursii și activități montane 

www.turdaturism.ro/shop – www.turdaturism.ro/bike 


2. O zi prin abrupturile Bedeleului.

Abrupturile stâncoase ale Bedeleului

Abruptul calcaros reprezintă un ansamblu teritorial de mare valoare geomorfologică, botanică şi peisiagistică și reprezintă cel mai preţios ecosistem din areal. Ocupă partea superioară a masivului, oferind un aspect deosebit peisajului întregii regiuni.

Pe calcarele Bedeleului s-a dezvoltat foarte bine atât relieful carstic format prin acțiunea de dizolvare apelor, cât şi relieful calcaros dezvoltat pe seama dezagregărilor periglaciare. În multe locuri din masiv întâlnim o îmbinare complexă între dizolvare şi dezagregare, rezultând un peisaj spectaculos cu forme exocarstice specifice (lapiezuri, doline) și forme de dezagregare fizică (creste secundare, ţancuri, hornuri și grohotișuri).

Grohotişurile calcaroase sunt în principal rezultatul acțiunii de îngheţ și dezgheţ, iar puținul humus negru brut ce se dezvoltă pe aceste grohotişuri bogate, a ajutat la instalarea unei vegetații specifice.

Cascadele și poiana La Șipote

Pârâul Şipote reprezintă un fenomen carstic complex. Alimentarea pârâului se face în mare parte la suprafaţa platoului, prin numeroasele doline situate între 950 şi 1200 m, precum şi de pe versanţi şi jghiaburi. Apele subterane au un curs destul de scurt, însă foarte înclinat, pe o diferenţă de nivel de 300 – 500 m.

La baza abruptului, la o distanţă de 100 – 200 m de poiana „La Şipote“, există 3 izbucuri permanente şi alte câteva temporare, prin care apar la lumină apele colectate din platou. După traversarea poienii apele se strâng într-un singur pârâu de 800 m lungime, care coboară pe o albie abruptă, de la 700 m la 430 m.

Pârâul formează o succesiune de cascade de până la 20 m înălțime, cea mai mare fiind vizibilă din drumul național DN 75, la vărsarea pârâului Şipote în Arieş. Cascadele sunt răsfirate pe stânci, baraje şi gururi de travertin, mici bazine construite din depunerile de calcar.

Poarta Zmeilor

Pestera Poarta Zmeilor este o rezervaţie speologică, situată la 1150 m altitudine şi pune sub protecţie peştera cu același nume şi portalul (podul de piatră) aflat la circa 15 m de gura peşterii, prin deschizătura căruia se poate privi valea Arieşului.

Peştera este formată dintr-o succesiune de săli şi coridoare cu o lungime totală de 125 m, fiind cea mai veche peşteră din munţii Trascău. În peşteră putem observa diferite formaţiuni: stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, gururi şi draperii, la origine albe sau galbene acum înnegrite de humusul ajuns în apele de infiltraţie. În peştera au fost descoperite diferite specii de lilieci, gasteropode, păianjeni şi diverse rozătoare.

Platoul Bedeleului

Masivul Bedeleu se prezintã sub forma unui carst de platou suspendat, o masã considerabilă de calcar ce domină relieful înconjurător, care are o pantă cu înclinare constantă, fapt ce determină circulația și direcția apelor subterane. La suprafaţa platoului, apar forme specifice de exocarst (lapiezuri, doline, uvale), modelate de apa care îşi caută drum spre subteran.

Platoul Bedeleului este „ciuruit“ de zeci de de doline, cu dimensiuni ce variază de la câţiva metri diametru, până la 200-300 m. Aliniamentele de doline sunt orientate în general în continuarea obârşilor a diferitelor văi, ceea ce denotă o strânsă legătură între ele şi reţeaua subterană. În partea vestică a platoului, la mai puţin de 1 km de marginea abruptului, există doline a căror drenaj se face înspre abrupt, iar existenţa acestora ne face să credem că sunt strans legate de existenţa izvoarelor de la baza abrupturilor calcaroase (ex. izvoarele de la Şipote).

Uvalele au luat naştere în urma evoluţiei dolinelor, care mărindu-şi suprafaţa, au dus la dispariţia totală sau parţială a spaţiilor dintre ele. Pe platou, le identificam sub forma unor doline mai mari, alungite şi compartimentate transversal de mici ridicãturi, conturate la obârşia văilor carstice ce divizeaza platoul calcaros al Bedeleului. Văi de doline întâlnim la obârşia pârâului Muntelui şi în amonte de Rogoaze, la obârşia pârâului Bedeleu.

Trasee marcate recomandate:

ATENȚIE !!! NU PĂRĂSIȚI POTECILE MARCATE !!!

Datorită erorilor prezente pe harta Google Maps (poziționare Peștera de la Groși, o altă denumire a peșterii de la Poarta Zmeilor), in ultimii ani au fost semnalate cazuri de ratăcire prin abrupturile stâncoase, prin zone foarte expuse !)




3. O zi pe la Sub Piatră si Dumești

Peștera Huda lui Papara și dolina Vanatarea

Huda lui Papară este o rezervaţie speologică ce adăposteşte formaţiuni carstice deosebite. Este strabatută de un râu subteran lung de 2 km (cea mai lungă peşteră din Trascău), care pătrunde în peşteră prin dolina Vânătarea. La ieşirea din peşteră râul se numeşte Valea Morilor.

Peştera este foarte importantă din punct de vedere ştinţific. Adăposteşte un mare depozit de guano şi numeroase stalactite de dimensiuni apreciabile, deviate lateral (în Sala Minunilor). Pe râul subteran întâlnim mai multe cascade la baza cărora s-au format lacuri subterane (în marmitele de eroziune; cu adâncimi de până la 3 – 4 m).

Platoul Bedeleu

Masivul Bedeleu se prezintã sub forma unui carst de platou suspendat, o masã considerabilă de calcar ce domină relieful înconjurător, care are o pantă cu înclinare constantă, fapt ce determină circulația și direcția apelor subterane. La suprafaţa platoului, apar forme specifice de exocarst, modelate de apa care îşi caută drum spre subteran.

Platoul Bedeleului este „ciuruit“ de zeci de de doline, atât cu fundul plat, cât şi în formă de pâlnie (cu dimensiuni ce variază de la câţiva metri diametru, până la 200 – 300 m. Aliniamentele de doline sunt orientate în general în continuarea obârşilor a diferitelor văi, ceea ce denotă o strânsă legătură între ele şi reţeaua subterană.

Uvalele au luat naştere în urma evoluţiei dolinelor, care mărindu-şi suprafaţa, au dus la dispariţia totală sau parţială a spaţiilor dintre ele. Pe platou, le identificam sub forma unor doline mai mari, alungite şi compartimentate transversal de mici ridicãturi, conturate la obârşia văilor carstice ce divizeaza platoul calcaros al Bedeleului. Văi de doline întâlnim la obârşia pârâului Muntelui şi în amonte de Rogoaze, la obârşia pârâului Bedeleu.

Traseu marcat recomandat:



Plante din Masivul Bedeleu



Prognoza meteo pentru urmatoarele 7 zile – La Sipote (Masivul Bedeleu)




Alte albume foto (Google Photos)


flanco.ro/

editura-arthur.ro